Adevarurile din spatele tacerii

Views: 1103

“Tacerea este marea arta a conversatiei.” William Hazlitt

A-ti asculta, atent, tacerea este un act de curaj, de nebunie, de mantuire sau de sinucidere, de regasire a ta sau a altora din tine, inseamna a cobora in propriul Iad sau in Rai, inseamna o calatorie de suflet spre esenta fiintei tale, spre acel loc din tine unde stau ascunse, amortite, adormite sau chiar ucise trairi, emotii, sentimente, false pudori si adevaruri  coplesitoare. A-ti asculta tacerea inseamna a asculta acea parte din tine care exista si pe care, de multe ori incerci sa o negi prin uciderea ei cu zgomotul fara sens.

In tacere ne iubim unii pe altii si tot acolo ne uram, ne vindecam sau ne schingiuim unii pe altii, ne laudam sau ne criticam pe noi si pe altii, in tacere avem curajul sa ne evaluam obiectiv viata, implinirile, dezamagirile, esecurile, iubirile neimplinite, neconsumate, negasite, irosite, pe cele potrivite, pe cele nepotrivite, in tacere ii evaluam pe cei de langa noi, ii evaluam taios, nemilos, rece, dur, obiectiv, ii evaluam cu iubire, cu intelegere, cu compasiune si poate chiar cu mila, ii evaluam pe verticala intelectuala si pe orizontala hormonala, le analizam fisurile, le vedem lumina, ii vedem pe de-a intregul, asa cum sunt  ei, cu adevarat, fara masti si fara roluri, noi insine, in tacere, incetam sa ne mai fortam sa mai jucam orice rol, ne despovaram sufletul de masti, de ipocrizii, de inchipuiri si ne privim in ochii propriului suflet.

In tacere imbratisam, ne chemam sau ne alungam, in tacere decidem sa iertam, sa dam sanse, sa mergem mai departe sau sa ne oprim, in tacere ne rugam sa avem putere sau curaj. In tacere prabusim altare sau construim noi lumi, in tacere hotaram daca intre noi si ceilalti construim poduri sau ziduri, daca ne aratam puternici sau vulnerabili in fata lor, in tacere decidem daca ne daruim sufletul celui/celei de langa noi sau daca ni-l transformam intr-o lacrima de gheata. In tacere avem curajul maxim de a ne analiza si de a ne accepta sentimentele , fata de noi si fata de altii, fata de viata noastra si a altora, fata de destinul nostru si al altora…In tacere ne recunoastem greselile, limitarile, fricile, fobiile, durerile, traumele, abandonurile, respingerile, regretele, bucuriile, fericirile, mantuirile si binecuvantarile, in tacere ne pansam ranile sufletului si ne admiram curcubeele propriei existente. In tacere dam cu noi de pereti si ne condamnam pentru tot ceea ce consideram ca nu am facut bine, pentru tot ceea ce am fi putut face si nu am facut  si tot acolo ne consolam, ne luam in brate si facem din bucatile sufletului nostru un intreg. In tacere suntem calai si victime deopotriva, suntem invinsi si invingatori, suntem sfinti si pacatosi, regi si cersetori, suntem Cer si Pamant.

In tacere se poarta cele mai naucitoare razboaie, acelea intre ceea ce stim si ceea  ce simtim, intre ratiune si sentiment, intre obligatie, responsabilitate si pasiune sincera, intre povestile de viata si cele de suflet, intre intuneric si lumina, intre ieri si maine, intre noi cei care am fost ieri si noi cei care ne dorim sa fim maine, intre eu, tu si noi,  intre imaginatie, iluzie si realitate, intre la stanga sau la dreapta, intre plecari si reveniri, intre distante si apropieri, intre razboi si pace, intre infrangere si izbanda, intre acum si niciodata, intre da, nu si poate,  intre a fi sau a nu fi, intre Alpha si Omega , intre viata si moarte, intre trecator si etern.

In tacere radem, suferim, simtim, traim, ne zbuciumam, asteptam, speram, credem, ingenunchem, ne ridicam, zambim, regretam, iubim si rastignim, murim si reinviem. In tacere se traiesc cele mai frumoase povesti de viata, cele mai mari drame, cele mai profunde pasiuni, cele mai fierbinti fantezii, cele mai naucitoare adevaruri de viata. In tacere se iau cele mai importante decizii de suflet si de viata, pentru ca, nu-i asa, doar in tacere gasesti adevaratele raspunsuri pe care gura nu are curajul sa le rosteasca, pe care sufletul deja le stie, le simte, dar pe care ratiunea inca le reneaga.

Tu, suflet drag, cand ai avut curajul ultima data sa iti asculti, atent, tacerea?

Alexandra Goldstein,

Acasa, 7 Februarie, 2018

Imparte cu altii

                             

 

 

 Tweet