Views: 277
„Nu exista o revelatie mai profunda a sufletului unei societati decat felul in care isi trateaza copiii” Nelson Mandela
V-ati intrebat vreodata cam cat valoareaza copiii in Romania, dar in lume? Pentru cei mai multi dintre parinti, copiii reprezinta insasi ratiunea lor de a exista, viata, bucuria si tot ceea ce poate fi mai bun si mai frumos in viata lor. V-ati intrebat, oare, cam cat valoreaza copiii pentru politicieni? Mai nimic, poate doar niste cifre, in conturile lor. In Romania, copiii, si ma voi referi astazi strict la ei, urmand ca, in alte materiale sa ma refer si la alte categorii sociale, sunt pur si simplu bataia de joc a unor indivizi jalnici votati tocmai a apara drepturile si libertatile oamenilor si, implicit, ale copiilor. Spun jalnici si imi asum fiecare cuvant pe care il scriu, pentru ca, in loc sa ii apere, politicienii ii omoara pe micuti cu mana lor. Cum? Nu, nu cu glontul, ci prin legile criminale pe care acestia le voteaza. Acum cateva zile mi-au picat in mana doua materiale referitoare la pedofilie. Unul este din Statele Unite ale Americii si unul din Romania. Amandoua trateaza un subiect de maxima importanta, nu numai pentru Romania, ci, pentru intreaga lume. Ca punct de abordare, subiectul este privit din perspective diferite,insa, revoltator, amandoua in beneficiul pedofililor.
Pentru a putea examina acest fenomen periculos, va invit mai intai sa definim doi termeni. Copil si pedofilie.
Din punct de vedere etimologic, termenul de „copil” vine de la latinescul infans care înseamnă „care nu vorbeşte”. Infans latin era ceea ce acum numim un copil mic de varsta. Conform Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, copil inseamna “băiat sau fata in primii ani ai vietii, pana la adolescenta”.[1]
Termenul de pedofilie a fost folosit prima oara in anul 1896 de psihiatrul vienez Richard von Krafft-Ebing, in lucrarea sa Psychopathia sexualis, pedofilia ca orientare sexuala fiind descrisa inca din perioada antica la toate popoarele existente. Din punct de vedere medical, pedofilia este definita ca fiind o tulburare de natura psihica, traducandu-se prin aparitia unor anomalii ale preferintei fata de „obiectul” sexual. Pedofilii evita a avea sexuale heterosexuale si aleg doar copii ca parteneri de sex, acestia fiind singurii, in opinia pedofililor, care le pot satisface dorintele sexuale. În general, psihiatrii definesc pedofilia ca o “perversiune sexuala caracterizata prin impulsuri erotice dominante sau exclusive fata de copii” [2]
Sociologul american Simon David Finkelhor, cunoscut pentru studiul realizat de acesta privind abuzul sexual asupra copiilor a identificat existenta a doua tipuri de pedofili: pedofili in regresie si pedofili fixati. Sexualitatea adultilor cu pedofilie in regresie este in principal realizata cu parteneri adulti. Insa in situatii limita, de criza, de stres, de confuzie asupra obiectului sexual si asupra identităţii sexuale, dorinţa sexuala se propaga si asupra copiilor. Sub protectia unei vieti de familie armonioase si ordonate, acesti pedofili pot avea o viata sexuala normala. Dar in situatii de crize familiale, de aparitie a unor probleme conflictuale, ei isi pierd echilibrul si recurg la abuz sexual asupra copiilor, ca o sursa de consolare si defulare. Pedofilii fixati sunt, de la inceput, orientati sexual asupra copiilor. Aceasta orientare apare inca din adolescenta. Interesul sexual pentru copii nu este amplificat de vreo criza sau conflict particular ca in cazul pedofiliei in regresie, ci este permanenta, constanta si stabila. Acest tip de pedofili, reprezentat, de cele mai multe ori, de celibatari (ca de exemplu numerosi preoti catolici care, de-a lungul istoriei, s-a demonstrat ca au abuzat sexual mii de copii, in special baietei) fie nu au avut niciodata contact sexual cu un adult, fie au avut unul esuat. In cazul in care sunt casatoriti, ei locuiesc in continuare singuri, separati de sotie, casatoria fiind facuta pentru a pastra aparentele.[3]
Psihologul Cezar Laurențiu Cioc defineste pedofilul ca fiind:”sclavul unor porniri de neoprit. Pedofilia este, intr-un fel, o adictie, cum este si dependenta de tutun, de alcool, de substante dopante, de droguri. Este o pornire din interiorul sau. De aceea este o boala. Acesti oameni nu o fac din rautate, ci pentru ca sunt bolnavi. Au o pornire pe care nu o pot opri. Este ceea ce simte dependentul de tutun, caruia i se restrictionează accesul la pachetul de tutun. Este o dependenta, o adictie mult mai complexa, pentru ca nu exista grupuri, cum sunt la alcoolici, alcoolicii anonimi. În pedofilie, nu exista astfel de grupuri, pentru ca este o parafilie [perversiune caracterizata prin cautarea placerii sexuale printr-un obiect sau printr-o situație bizara, neobisnuita] pedepsita de lege. Acesti oameni nu prea au acces la tratament, pentru ca le este teama, le este jena sa spuna prin ce trec”. [4]
In demersul meu jurnalistic, am vrut sa vad ce organizatii internationale promoveza si protejeaza drepturile copiilor. Intr-o prima faza, m-am indreptat spre Fondul Națiunilor Unite pentru Copii – UNICEF, infiintat in 1946, dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, pentru a ajuta copiii si tinerii a caror viata si al caror viitor erau in pericol, indiferent de rolul jucat de tara lor in timpul razboiului. Ironic, chiar in cadrul organizatiei creata pentru a proteja copiii nu se gaseste nimic oficial despre acest subiect. Sa nu mai reprezinte pedofilia un subiect important de dezbatut pentru UNICEF? [5]
Si totusi, cineva, cumva, undeva in lumea aceasta trebuia sa apere drepturile micutilor. Am gasit Conventia pentru Drepturile Copilului, ratificata pe 20 Noiembrie 1989 de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite, unde se specifica foarte clar la Art.19, aliniatul 1 ca ” statele parti vor lua toate masurile legislative, administrative, sociale si educationale adecvate pentru a proteja copilul de toate formele de violenta fizica sau psihica, vatamare sau abuz, neglijare sau tratament neglijent, maltratare sau exploatare, inclusiv abuz sexual, in timp ce sunt in ingrijirea parintelui (parintilor), a tutorelui legal (a) sau a oricarei alte persoane care are grija de copil.
Iar la aliniatul 2 se spune:”astfel de masuri de protectie ar trebui sa includa, dupa caz, proceduri eficiente pentru stabilirea programelor sociale pentru a oferi sprijinul necesar copilului si celor care au grija de copil, precum si pentru alte forme de prevenire si de identificare, raportare, sesizarea, investigarea, tratamentul si urmarirea cazurilor de maltratare a copiilor descrise pană acum si, dupa caz, pentru implicare judiciara.”[6]
In Romania, notiunea de pedofilie per se nu exista, dar exista mai multe articole referitoare la infractiuni sexuale in legatura cu minorii. Conform Codului Penal, articolul 220 raportul sexual comis cu minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani, iar daca raportul sexual este savarsit asupra unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi. [7], asta in timp ce in Germania si in Franta abuzul sexual impotriva copiilor se pedepsește cu inchisoare de pana la 10 ani, in Spania agresiunile sexuale asupra copiilor mai mici de 13 ani, prin acte de violenta sau amenințare, sunt pedepsite cu inchisoare de la 5 la 10 ani, iar in Italia, relatiile sexuale cu un minor sunt condamnate cu pedepse care pot ajunge la 10 ani, iar coruperea de minori este pedepsita cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
Pe data de 28 Iulie 2020, Camera Deputaților a adoptat proiectul de lege al deputatei independente Oana Bîzgan, care mareste pragurile minime de pedeapsa pentru infractiunile de natura sexuala. Astfel, daca victima este un minor pedeapsa va fi de la 7 la 12 ani (5-12 ani in prezent), de la 7 la 15 ani daca victima este un minor si exista circumstante agravante, si de la 9 la 18 ani (7-18 ani in prezent) in cazul in care fapta a avut ca urmare moartea victimei. Raportul sexual cu un copil de pana la 14 ani se pedeseste cu inchisoarea de la 2 la 9 ani ( fata 7-13 ani în prezent), iar cu un minor intre 14 si 18 ani pedeapsa va fi cu inchisoare intre 1 și 5 ani. [8]
Surprinzator si revoltator este faptul ca Guvernul Orban a atacat aceasta lege la Cutea Constitutionala, motivand faptul ca aceasta lege ar fi discrimatorie fata de pedofili. Dar nu se pomeneste nimic despre victima, despre protejarea ei, consilierea psihologica, sau chiar despagubirea ei.
In Romania lucrului bine facut victimele nu au drepturi. In Romania”normala” miile de victime ale abuzului sexual sunt reduse la tacere, sunt marginalizate, umilite, Zeci si sute de dosare zac pe masa judecatorilor fara a avea insa o finalitate. Copiii victime ale abuzurilor sexuale isi traiesc viata in stress post traumatic, in frica, in izolare, in rusine, in timp ce parintii micutilor sunt disperati pentru ca isi vad copiii distrusi fizic si mental de niste nemernici, nemernici pentru drepturile carora Guvernul este gata sa se bata cu judecatorii de la Curtea Constitutionala.
Nici americanii nu sunt mai normali. In “minunata” democratie americana, pe care multi o preaslavesc, in unele scoli, cum ar in California, copiii sunt invatati ca “pedofilia este doar o alta orientare sexuala si este important sa-i invatam pe copii despre acest lucru!”[9]
Democratia prost inteleasa, falsa corectitudine politica, care ne baga pe gat drepturile minoritatilor, globalizarea, dezvoltarea tehnologiei de informare si comunicare au dus la un derapaj periculos al societatii, la o atitudine nesanatoasa fata de copii, fata de ceea ce sunt invatati la scoala, au dus la schimbari dramatice in mentalitatea si in comportamentul copiilor. Copiii victime de astazi sunt adulti instabili de maine. Este mult mai usor sa cresti un copil sanatos, decat sa vindeci un adult bonav! Problema abuzului sexual asupra copiilor nu poate fi lasata doar pe umerii guvernelor. Societatea civila joaca si ea un rol important. Din pacate, putini sunt cei care se implica activ in probleme societatii actuale. Problemele personale, lipsa de timp, ignoranta, teama de consecintele pe care acestia le-ar suporta daca s-ar implica public ii fac pe oameni sa isi vada fix de casa si de treaba lor. Am fost intrebata de multe ori de ce nu imi vad de treaba mea, de ce imi bat capul cu toate problemele lumii, ca oricum nu rezolv nimic. Pentru ca nu am dreptul sa tac si sa privesc impasibila la nemerniciile care au loc in lume, pentru ca, pe langa iubire, lumina si frumos, exista mizerie umana, intuneric si oameni ca mine, ca tine, care sufera si pe care prea putini ii apara. Pentru ca am ales sa fac jurnalism tocmai pentru a fi o voce pentru cei fara voce. Pentru ca am vazut parinti cu copii distrusi de abuzul sexual si pentru ca toti cei din jurul lor au tacut si tocmai aceasta tacere a dus la nepedepsirea faptei, pentru ca, indiferent de cati ma vor judeca voi continua sa spun ce am de spus. Este dreptul meu de cetatean, de om, de jurnalist, sa nu inchid ochii in fata durerii, a injustitiei, a faptelor grave care au loc in lumea asta. Implicarea mea in aceste probleme reprezinta examenul meu de maturiate. Este raportul meu personal dat in fiecare zi in fata instantei mele supreme. Constiinta mea!
Asa cum Avocatul Poporului s-a implicat activ in atacarea la Curtea Constitutionala a legilor neconstitutionale promovate in devafoarea adutilor, astept ca Avocatul Copilului, structura coordonata de un adjunct al Avocatului Poporului si infiintata prin Legea nr. 9/2018, care are rolul de a actiona “in scopul promovarii si protejarii drepturilor copiilor in varsta de pana la 18 ani, sustine si incurajeaza respectarea si promovarea drepturilor copiilor, in conditiile Legii nr. 35/1997, ale Conventiei pentru drepturile copilului si ale Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului” [10] sa ia masuri de urgenta si sa inainteze un memoriu Curtii Constitutionale pentru a proteja drepturile copiilor victime ale pedofiliei si ale tuturor abuzurilor sexuale pentru a respinge actiunea mizerabila a guvernului Orban. Intr-un stat de drept, victimele sunt cele protejate de lege, nu cei care comit infractiuni! Din pacate, insa, statul de drept in Romania se afla intr-o coma profunda, transformandu-se astfel intr-un simplu slogan electroral.
Alexandra Mihaescu-Goldstein
Licentiata a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea Hyperion,Bucuresti,2002
Licentiata a Facultatii de Stiinte Politice, Montreal, Quebec, Canada, 2014
Bibliografie:
1.https://dexonline.ro/definitie/copil
2. Tudor Stoica, Psihosexologie, Bucureşti, Editura Medicală, 1972, p. 316.
3.D. Finkelhor, S. Araji, Eplanationes of pedophilia: review of empirical research, Bulevardul American Academy Psychiatry Law, New York, 1985
4. Cezar Laurențiu Cioc https://www.libertatea.ro/stiri/video-pedofilia-este-un-subiect-tabu-pentru-parinti-multi-se-jeneaza-sa-discute-cu-copiii-despre-pedofili-si-agresiunea-sexuala-2105543
5. https://www.unicef.org/
6. https://www.unicef.org/child-rights-convention/convention-text
7.https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/codul-penal-din-2009?pid=41994804&d=2020-08-09#p-41994804
8.https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/pedofilii-si-membrii-familiei-care-comit-infractiuni-sexuale-fata-de-un-minor-vor-primi-pedepse-mai-mari-1331028
9.https:www.youtube.comwatchv=64qoIQGQ6I&feature=share&fbclid=IwAR0BlXQylsQ_p_ORizbDziVYTpTkqDl1l3x13MicL1Bl95rXeXTEX04Utjw
10.AvocatulCopilului https://www.avpoporului.roindex.phpoption=com_content&view=article&id=438:competente-avocatul-copilului&catid=2&lang=ro-ro&Itemid=121
Fii primul care comentează