Views: 451
“Si brusc am inteles ca fara tine
Nici eu in toate mintile nu sunt,
Sa fug si sa ma-ntorc aici imi vine,
Sa nu-mi mai aflu locul pe pamant.
Atat de grabnic mi-ai intrat in sange,
Atat de mult traiesti in sinea mea,
Incat si zgariindu-ma as plange,
Temandu-ma ca-n stropi te pierd cumva”. Adrian Paunescu
Te-ai intrebat vreodata cum ar fi fost daca tu nu ai fi existat in viata mea? Daca tu nu ai fi existat, visul meu ar fi ramas agatat, pentru totdeauna, intr-o lacrima de stea, o stea din milioanele de stele care-si plang visele neimplinite….Daca tu nu ai fi existat, eu nu as fi putut sa ma reinventez, sa-mi adun bucatile de suflet si sa redevin Phoenixul sufletului tau! Daca tu nu ai fi existat, nu as fi reusit sa inteleg viata din perspectiva din care o inteleg astazi, nu as fi reusit sa inteleg, cu adevarat, ce inseamna sa ai curajul de a iubi un om total si profund, dincolo de cuvinte, de distante, de oameni, de taceri, de lupte interioare, de granite si universuri, dincolo de noi, dincolo de tot si de toate…
Daca tu nu ai fi existat, eu nu as fi cea care sunt astazi, nu m-as fi putut cunoaste pe mine, asa cum ma cunosc astazi, asa cum ma descoperi in fiecare zi, n-as fi inteles ca pot fi vulnerabila si totusi puternica si n-as fi inteles ca pot avea lacrimi in ochi si soare in suflet! Daca nu ai fi existat, nu as fi inteles niciodata cum este sa dormi cu telefonul pe perna, nu as fi inteles ce inseamna niste ore de asteptare in fiecare zi, si, cu siguranta, nu as fi inteles valoarea inestimabila a unui minut si patruzeci de secunde de revenire…Daca tu nu ai fi existat, nu as fi stiut ce inseamna reperul suprem in viata si, cu siguranta, nu as fi inteles ca, in jurul acestui reper, poate gravita un destin intreg, o viata intreaga!
Daca nu ai fi existat, nu as fi inteles ca tacerea are propria ei simfonie si nu as fi reusit, cu adevarat, sa patrund, total, in esenta odei bucuriei cantata unui rob ce-si pierduse sclipirea din suflet, dar nu si speranta…Daca nu ai fi existat, nu as fi inteles ca fiecare moment reprezinta o nota pe portativul vietii noastre si nu as fi avut niciodata curajul sa dirijez orchestra ingerilor ce cantau in marea catedrala a sufletelor noastre!
Daca nu ai fi existat, oamenii pe care astazi ii port in suflet cu drag si dor nu ar existat, pentru ca, o data cu venirea ta, ai adus in viata mea un intreg univers plin de oameni minunati, de culoare, de frumos, de zambete care-mi sunt adevarate faruri in viata, o data cu venirea ta ai adus niste povesti de viata senzationale si niste lectii de viata ce-mi vor ramane, etern, in suflet!
Daca nu ai fi existat, cu siguranta Universul m-ar fi ajutat sa te creez din praf de suflet si pulbere de stele, din particule ceresti suflate cu uman sfant, te-as fi creat din mine, din fiinta mea in care ai stat salasluit de la inceputul timpului, din mine unde vei fi pentru eternitate, din mine pacat si divin, din mine apa si foc, din mine casa si exil, din mine cu viata, din mine cu moartea pre moarte calcand spre renasterea ta vesnica!
Alexandra Mihai,
Montreal, 4 August, 2017
Fii primul care comentează