Views: 981
„A da si a primi sunt unul si acelasi lucru. A da este a primi. A primi este a da. Atunci cand intelegi acest lucru, intregul joc de sah se destrama. Misterul se incheie.”Paul Ferrini
Se spune ca, intr-o relatie, unul iubeste mai mult, unul daruieste mai mult decat celalalt. Da, este adevarat, insa aceea nu este o relatie echilibrata. Mi-au trebuit ani buni sa inteleg pe propria piele ce inseamna sa dau si sa primesc, sa respect și sa fiu respectata, sa imi pese, sa ii pese, sa pun suflet, sa puna suflet, sa fiu mereu acolo, să fie mereu acolo, la bine și la greu, sa ascult, sa fiu ascultata, sa incurajez si sa fiu incurajata, sa admir si sa fiu admirata, sa intind, cu drag, o mana și sa mi se intinda o mana, sa ajut si sa fiu ajutata, sa doresc si sa fiu dorita, sa iubesc și sa fiu iubita, nu pentru ceea ce am, nu pentru ceea ce are, ci, pentru tot ceea ce sunt, pentru tot ceea ce este…Am invatat ce inseamna echilibrul langa Aaron, sufletul meu drag si bun. Echilibrul nu il poti invata langa oricine, ci, numai alaturi de persoana potrivita pentru sufletul tau, doar langa omul care este dispus sa se investeasca sufleteste la fel de mult ca si tine, omul care isi doreste sa daruiasca tot ce are mai bun si mai frumos in el unui alt om. Sunt multi cei care vor doar sa ia, sunt rari cei care daruiesc lumina, frumos si iubire in fiecare zi a existentei lor. Sunt mulți cei care, dintr-o gandire eronata, considera ca totul li se cuvine, ca ei trebuie doar sa primeasca, fara a da nimic in schimb, nici macar un simplu multumesc. Sunt egoistii dusi la extrem, care traiesc doar ca sa ia, sunt cei care profita, în mod ordinar, de cei care ofera din bunătatea si din preaplinul sufletelor lor. Sunt cei care uita ca si cea sau cel de langa ei merita sa primeasca un zambet, o surpriza, o imbratișare in vremuri grele, un cuvant care sa le vindece ranile, tristetile si dezamagirile, un cadou facut din suflet de ziua ei sau a lui, o mana de ajutor prin casa, prin viața, prin tot si prin toate, un umar bun și cald pe care ea sau el sa isi verse mult prea multele lacrimi adunate in suflet si neplanse la timp.
Avea dreptate Alvin Toffler cand spunea ca „analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu stie sa citeasca, ci cel care nu stie sa inteleaga” Cel sau cea care stie sau nu poate sa inteleaga faptul ca omul de langa el este facut din aceesi esenta, ca si el sufera si el are momente de bucurie, de extaz, de agonie, de caderi sufletesti, de prabusiri mentale, de oboseala sufleteasca, ca si ea sau el are nevoie de iubire, de gingasie, de tandrete, de rabdare, de intelegere, de un scut care sa o/il apere de tot ceea ce este rau si impur. Vreau, vreau, vreau….dar niciodata nu spune tu, omul meu drag de langa mine, de ce anume ai nevoie astazi, pe tine ce te doare, eu ce pot face pentru tine, la tine in suflet, oare, astazi cum mai este? Ti-e cald, ti-e bine, te doare ceva, te macina ceva, eu cu ce pot sa iti binecuvantez astazi existenta? Si daca il iubesti cu adevarat pe cel de langa tine, de multe ori, nici nu mai ai nevoie sa rostesti aceste intrebari, pentru ca il simti intuitiv si faci sau spui ceea ce trebuie. Sunt oameni carora le daruiesti tot ce se poate, cadouri scumpe, excursii exotice, haine de firma, bijuterii elegante si tot nu sunt multumiti, tot au mereu ceva de comentat, tot iti gasesc o vina, o lipsa, o buba in cap, oameni pentru care, indiferent ce ai face nu esti suficient de bun. Sunt vesnicii nemultumiti, frustati si nefericiti, cei care tot vor si vor si vor. Sunt oameni carora le daruiesti doar un zambet, o camiluta de plus, o excursie intr-un loc drag, o incurajare, o vorba de suflet, o privire calda, o bucata din sufletul tau, o venire pe neasteptate, o iubire sincera si totata si acei oameni te vor iubi, te vor respecta si iti vor fi alaturi intotdeauna si vor cauta sa ti daruiasca in fiecare zi tot ceea ce au ei mai bun si mai frumos in sufletul lor, te vor coplesi cu surprize, cu poezii, gesturi si cuvinte pe care tu le adori, cu momente de liniste si de bucurie, cu priviri calde si brate intinse spre tine, brate care sa te cuprinda atunci cand cazi, brate care sa imbratiseze strans atunci cand sarbatoresti un succes, cu momente de liniste, de iubire si de bucurie si asta deoarece a darui si a primi pentru ei inseamna insasi echilibrul vietii lor.
Tot ceea ce nu este echilibru duce la frustrare, frustrarea duce la repros, reprosul la indepartare, indepartarea duce la insingurare, insingurarea duce la suferinta, suferinta duce la imbolnavirea sufletului. Prea multi oameni bolnavi sufleteste, prea multe dezechilibre, prea mult daruit, prea putin primit, prea mult chin, prea putina bucurie, prea multe zile cenusii, prea multe nopti fara somn, prea mult eu, prea putin noi, prea multe vieti nefericite, prea putine stele aprinse pe cerul altcuiva, prea putine chipuri, prea multe masti.
Dragii mei, sa va fie viata un vesnic echilibru in tot si in toate!
Alexandra Mihaescu Goldstein,
Acasa, 29 Iulie, 2020
Fii primul care comentează