Views: 298
“În eterna Românie,/Presa noastră, dragii mei,/Este liberă să scrie…/Doar ce vor stăpânii ei!” Janet Nica
Daca cineva m-ar intreba de ce m-am nascut pe aceasta planeta, i-as raspunde ca m-am nascut ca sa scriu si, prin scrisul meu, sa aduc bucurie oamenilor, sa ii zgudui, sa ii fac sa isi puna intrebari, sa judece cu capul lor, sa ii scot din zona de confort. Toata viata mi-am dorit sa scriu, sa transpun in cuvinte tot ceea ce simteam in sufletul meu, tot ceea ce gandeam in mintea mea. Copil fiind, ascultam impreuna cu parintii mei Radio Europa Libera si Vocea Americii. Si astazi imi aduc aminte cu mare drag de emisiunea doamnei Monica Lovinescu, Scurte si ultrascurte de la Paris, de buletinul de stiri care se termina intotdeauna cu fraza sapata adanc in inima mea “cu drag, al dumneavoastra Neculai Constantin Munteanu”, de domnul Emil Hurezeanu, pe care am avut fericita ocazie sa il cunosc personal cand lucram la Revista 22, de Doina Cornea…Cumva, toti acesti oameni si multi altii m-au ajutat sa imi gasesc drumul in viata.
Anii au trecut si a venit anul 1994 (aveam 14 ani), anul care, din punct de vedere profesional, mi-a schimbat total cursul vietii. In acel an, libraria din Municipiul Campina, orasul meu natal, a organizat o serie de intalniri literare, avand ca invitati diferiti autori cunoscuti si apreciati. Intr-una din seri a fost invitat Octavian Paler, unul dintre autorii mei de suflet. Dupa terminarea evenimentului, m-am dus si am facut un interviu cu domnia sa. Pentru mine, pentru sufletul meu. A fost seara in care l-am cunoscut pe domnul Mircea Teculescu care m-a invitat la redactia ziarului Jurnalul de Prahova, Asa a inceput aventra mea jurnalistica. Am colaborat cu Jurnalul de Prahova 4 ani. In 1998 am plecat la Bucuresti si am urmat cursurile Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Hyperion.Si in timpul facultatii si dupa am lucrat in Mas-Media. Fiecare loc a adus ceva nou, fiecare loc mi-a oferit o experienta intersanta. Televiziunea Romana, Tele 7 ABC, Radio Uniplus, (multumesc profesorului meu, Bogdan Calu pentru tot ceea ce m-a invatat, pentru lectiile de radio, pentru stalpul cu care mi-a dat in cap pana am invatat cum sa scriu despre un simbol dus la maxim..Stalpul a fost tema unui eseu dat ca tema.), Cronica Romana (multumesc domnilor Octavian Andronic si Horia Alexandrescu pentru tot ceea ce m-au invatat, le multumesc pentru recomandarile frumoase pe care mi le-au facut si care m-au ajutat enorm atat in procesul de imigrare in Canada cat si cat si acolo, atunci cand am lucrat in presa romaneasca din Canada), Observatorul, ziar romanesc cu sediu in Toronto, Canada, Ziarul Alternativa, tot in Toronto, ziarul Acasa (multumesc Magdalena Manea pentru tot), New York Magazine, ziar romanesc cu sediul la New York, S.U.A (multumesc domnului Grigore Culianu pentru tot). Locuri, oameni frumosi, multe trairi, experiente care mi-au daltuit stilul jurnalistic.
Nopti petrecute la montaj, zeci de ore petrecute pe teren, emotia unui material bine facut, dezamagirea ca presa nu mai este presa, multa tristete care a culminat cu iesirea mea din sistem. Voi ramane toata viata omul indragostit de scris, omul care, atata timp cat va fi cu mintile intregi va scrie. Va scrie frumos, cald, din suflet pentru suflete, dar nu voi mai face parte niciodata dintr-o institutie media. De ce? Pentru ca ceea ce se face in ziua de astazi nu este presa. Este ce vreti voi, numai presa nu. Este dezinformare, este multa manipulare, multa mizerie, prea multe minciuni transformate in adevaruri, prea multi oameni vanduti unora, altora, in functie de beneficiile primite, prea multe agende criminale implementate cu ajutorul mass-mediei, considerata a fi a patra putere in stat, prea multi oameni invitati obsesiv la toate emisiunile, indiferent daca acei invitati au sau nu expertiza in ceea ce spun (a se vedea doamna doctor Monica Pop care este invitata la toate emisunile, mai ales la Acces Direct unde isi da cu pararea despre toti si toate si, mai rar despre oftalmlogie. A se vedea doamna Monica Tatoiu care stie de la matematica la afaceri, la diete si care apare peste tot), prea multi analisti de tot felul care habar nu au despre ce vorbesc, dar, deh sunt prieteni buni cu patronii institutiilor care nu numai ca ii invita foarte des, dar pe care ii si platesc regeste. Antena 3 bate recordul la acest capitol. Prea multe fatuci care se transforma din nimeni in vedete, prea multe vulpite si codite care habar nu au sa vorbeasca corect gramatical, dar care rad ca tutele in fata unui microfon pus sub nasul lor pentru simplul fapt ca fac audiente record pe un segment de public la fel de “istet” ca si invitatii. Prea multe emisiuni goale de substanta, dar pline de subiecte stupide, numai bune pentru indobitocirea societatii, emisiuni cu mari audiente, de unde trag trista concluzie ca multi prefera, in continuare, circ si paine, prea multe fatuci carora le este mult mai usor sa isi arate sanii si fundul decat creierul, prea multi “jurnalisti” care fac traseism jurnalistic, si care maine musca mana care i-a hranit ieri.
Prea multa cenzura, prea putina libertate de exprimare, prea multi jurnalisti amenintati cu moartea, cu excluderea din sistem, pentru ca refuza sa se vanda ca niste mimbo-bimbo ieftine, prea multi oameni cu adevarat talent jurnalistic neangajati in institutiile media pentru ca nu au pile, pentru ca refuza sa faca compromisuri pentru un pumn de bani, prea multi redactori-sefi care iti taie materiale si care le rescriu asa cum li se canta si tu asta de muncesti zile si nopti, facand documentare, te trezesti ca una scrii si alta se trimite la tipar, pici de prost si daca ai tupeu si te iei de gat cu ei ti se raspunde nu iti convine, poti pleca, nimeni nu este de neinlocuit si dupa ce oamenii de calitate pleaca se duce dracului un intreg departament, sau o redactie intrega pentru ca raman amantele care, cu un tupeu mizerabil, copiaza editoriale din alte ziare si le semneaza cu numele lor (fapt vazut cu ochii mei in redactia unui ziar, de unde am plecat mancand pamantul, eu neacceptand astfel de mizerii).
Ironic, astazi, 3 Mai este Ziua Mondiala a Liberatii Presei, care coincide anul acesta cu Ziua Mondiala a Rasului. Nu pot spune La Multi Ani si nici nu pot rade. Fara pic de ironie spun sincere condoleante si Dumnezeu sa odihneasca in pace presa libera, care si-a dat sfarsitul de foarte multi ani, omorata fiind de cei care poarta arogant legitimatia de jurnalisti, de cei care si-au calcat in picioare, cu buna stiinta deontologia, care din oameni care trebuia sa informeze si sa educe au ajuns sa se transforme, intr-un mod penibil, in simple portavoci ale unui sistem putred, cu multe metastaze, un sistem care nu cred ca isi va reveni foarte curand. Trist, libertatea presei a ramas doar o sintagma de dictionar, una despre care se mai pomeneste doar prin salile de curs ale Facultatilor de Jurnalism. Vorbe care nu au nicio legatura cu realitatea de pe teren si din redactii. Jurnalismul anchetelor serioase si profunde, al stirilor realizate in mod obiectiv a murit. A murit o meserie frumoasa, pentru care multi si-au dat viata si cei mai frumosi ani din ea, au dat tot talentul lor jurnalistic, au dat tot ceea ce au avut mai bun si mai frumos. Au dat pentru ca au crezut in ceea ce fac, au crezut in adevar, in notiunile de demnitate, adevar, dreptate, informare corecta.
Ramas bun, jurnalismul meu drag, jurnalismul meu de suflet! Ramas bun, pasiunea vietii mele! Drum lin spre lumi mai bune, mai corecte, mai nepervertite, spre lumi frumoase unde adevarul mai are valoare.
Alexandra Mihaescu-Goldstein,
Acasa, 3 Mai, 2020
Fii primul care comentează