Views: 815
Era noapte cand Matei, colegul si bunul meu prieten, m-a sunat. Era trist, dezamagit de tot, de toate si foarte obosit de aparente. Nu avea puterea nici sa vorbeasca. Am stat acolo, minute intregi, i-am ascultat tacerea si i-am simtit durerea adanca din suflet. Cu lacrimi in glas si in ochi si fara nicio alta introducere m-a intrebat:”de ce? De ce oamenii nu mai stiu sa iubeasca cu adevarat? De ce se ascund dupa aparente, de ce, de ce?” Am inteles ca insasi viata lui era doar o aparenta, iar ceea ce traia cu adevarat era foarte departe de ceea ce eu credeam ca traieste. Stiam ca iubeste si ca este iubit. De Clara, marea lui iubire din facultate. Stiam ca, de un an, imparte cu ea visele, viata, gandurile si sufletul lui. Stiam ca nu stiu nimic, dar aflam ca el se simte asemenea unui ursulet caruia i s-a stricat mecanismul interior si care a fost aruncat intr-un colt rece al vietii si asta pentru ca, dupa ce ieri, de Sfantul Valentin, Clara i-a pus inimioare pe pagina lui de Facebook, astazi, s-a uitat la el ca la un strain, unul care a venit de nicaieri si i-a invadat viata si sufletul.
Matei mi-a povestit ca viata lui este asemenea unui film, un film in care el, personajul principal, este iubit in salturi, de maxim 4 ori pe an, de ziua lui, de Sfantul Valentin, de Paste si de Craciun, ocazii in care bomboanele de ciocolata, inimioarele, cadourile si zambetele iau locul indiferentei, al umilintei sufletesti si al singuratatii in doi. Il ascultam atenta pe Matei si ma gandeam, oare, cati oameni traiesc exact ceea ce traieste el, oare cati oameni, se simt iubiti pe 14 Februarie iar pe 15 se simt asemenea unei corabii naufragiate in furtuna vietii, oare cati oameni se prefac ca iubesc, ca, a doua zi, sa uite sa isi intrebe omul de langa ei ce le face sufletul, sa il intrebe cum este, sa il intrebe daca este fericit sau daca este trist, sa ii mangaie sufletul si viata, sa il iubeasca, sa fie prezenti, acolo, langa el, sa aduca lumina si bucurie in sufletul lui cand grijile vietii il ingenuncheaza, sa il faca sa rada, atunci cand lacrimile din suflet tasnesc asemenea unor suvoaie ce parca vor sa mature totul in calea lor, sa il incurajeze, atunci cand isi simte fricile trezindu-se in el….
Dragostea nu inseamna doar bomboane de ciocolata oferite numai in anumite ocazii! Dragostea nu inseamna numai Sfantul Valentin! Adevarata dragoste inseamna fiecare clipa pe care o traim langa omul pe care am ales, de buna voie, sa il adapostim in sufletul nostru. Dragostea inseamna ceea ce traim si simtim in fiecare moment, inseamna acele momente in care ne luam omul drag in brate si ne odihnim pe umarul lui gandurile si sufletul, acele momente in care il luam in brate si, astfel, prin imbratisarea noastra, ii dam putere, ii dam siguranta, il facem sa simta ca nu este singur. Dragostea inseamna acele momente de intimitate sufleteasca in care povestim cu omul drag despre tot ceea ce simtim, despre tot ceea ce ne bucura, despre tot ceea ce ne doare, povestim despre altarele prabusite din viata si din sufletul nostru, povestim despre universurile pe care dorim sa le construim alaturi de el, povestim despre pasiunile lui si ale noastre, despre tot ceea ce este al nostru, atat de curat si atat de sfant!
Dragostea nu se traieste si nu se simte in salturi. Ea se traieste si se simte in fiecare zi, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie de inima. Dragostea nu crede in aparente si nici nu are nevoie de ele. Ea are nevoie doar de doua suflete sincere, dispuse sa imparta impreuna un drum, o viata, un destin, un timp de suflet, de amintiri, de trairi, de intreg si iubire infinita!
Alexandra Mihai,
Montreal, 15 Februarie, 2017
Fii primul care comentează