Views: 150
Ce minune, ce clipă sfântă să ai șansa să întâlnești oameni de la care să ai ce să înveți, oameni pe care să ii simti, adânc, în sufletul tău, chiar dacă nu i-ai cunoscut personal niciodată! Îi simți acolo, cuminți, într-un colț de suflet, de gând, de prietenie sinceră și dezinteresată! Le citești cu drag materialele, descoperi o parte din ei, din trăirile lor, din durerile lor, uneori, poate prea rar, din bucuriile și realizările lor! Și viața ți se pare mai ușoară, mai frumoasă, mai senină, pentru că știi că ei sunt acolo, întotdeauna cu un sfat bun, cu vorbe alese în care te regăsești uneori parțial, uneori total, cu zâmbet pe chip și flăcări în condei, cu poante bine plasate, cu ghionturi le fel de bine date…Ce minune că sunt, ce binecuvântare că fac parte din bogăția noastră sufletească! Durerea lor devine durerea noastră, zâmbetul lor luminează și chipul nostru. Poduri de lumină între oameni, povești și destine, clipe definitorii într-o existență atât de scurtă… Câți oameni nu au parte de astfel de întâlniri! Câți au parte și nu știu să aprecieze? Ce gol imens rămâne atunci niște străini transformați în prieteni pleacă de lângă noi, se mută într-o stea și ne zâmbesc de acolo!
Ce minune să poți lăsa în urma ta ceva frumos, un gând bun, o emoție frumoasă, o amintire de suflet, o lacrimă sinceră în sufletul celor care te-au cunoscut! Să lași în urmă o lume mai bună, învățături care să fie multora de folos, chiar și atunci când devii o amintire! Să lași gândul că ai fost un OM! Pentru că, atunci când vom juca ultimul act, când cortina finală va cădea, nu vor mai conta nici diplomele, nici statutul, nici gradele, nici decorațiile, nici averea, nici renumele, ci doar dacă am știut să fim OAMENI! Și va mai conta ceva! Cât de mult am iubit, cât de mult am fost iubiți! Restul este doar praf în vânt!
Alexandra Mihăescu,
Câmpina, 05.01.2023
Fii primul care comentează