Views: 169
“Excursiile au imprevizibilul lor. Sa pleci este o provocare, un curaj. Curajul unui alt început”. Autor necunoscut
Decembrie, luna cu gust de mere coapte și miros de brad, emotie alba impletita cu clinchet de clopotei si rasete cristaline de copii, miracolul Nasterii imbinat cu miracolul mantuirii noastre eterne, povesti de viata scrise cu bucati de suflet, povesti de suflet scrise cu insasi viata noastra, magie si mirare stropite cu lacrimi de bucurie, copilarie si maturitate transformate in pulbere de traire, focul din soba transformat in focul din ființa noastra, apropiere ce se transforma in contopire totala, departari transformate in lacrimi de ingeri, momente prefăcute in eternitati si amintiri sfinte…
Decembrie, un colt de viata bacovian transformat, pentru o clipa, intr-un decor de poveste, o luna in care ACASA se transforma dintr-un simplu cuvant in insasi esenta vietii noastre!
Decembrie, cu miros de gutui, colinde si dor de duca, de vacanta, de intalniri de suflet cu prieteni noi, vechi, noi aventuri….Pentru multi, facutul bagajelor este o mare durere de cap, pentru altii este o distractie maxima. Eu am nevoie de timp, le așez, le verific, le reasez, le zapacesc, ma zapacesc, stilul clasic de viezulici tacanici. Aaron, in schimb, isi facea bagajul înainte sa plece la aeroport. Relaxat, zambind, eu, scotand flacari pe nari, neintelegand de ce face asta…Culmea, nu uita nimic si totul era cum trebuie. Cand pleca din Romania in Israel, ma apucam cu 2 zile inainte sa ii fac bagajul…Uneori ma lasa, stia ca vreau sa am grija de el, ca o fac cu bune intentii, uneori ma ciufulea si îmi zicea, in gluma, ca ma leaga de pat, ca il ametesc! Ce dor imi este de aceste glume, de aceste momente…
Cred ca fiecare om are propriul stil de a face bagajele. Unii, atunci cand pleaca departe de cei dragi, iau cu ei fotografii, obiecte primite in dar (ultima data când Aaron a plecat pe 12 Mai a plecat cu ursuletul dupa el…noi și copiii de gradinita…De Paste ii cumparasem un set cana de cafea și un ursulet, cana a ramas acasa, ursuletul a plecat cu el….ursulet care, sper, ca ajuns la cimitir, acolo, langa el, langa panduta meu ubit…), altii, indragostiti pana peste cap de gastronomia nationala, pleaca cu porcul la pachet, porc, care, dintr-un simplu animalut gustos se transforma fie într-un act de terorism, fie într-o arma de distrugere nu a maselor, ci a contrololilor de bagaje din aeroporturi…Nimic nu se compara cu sunculita romaneasca, cu ceafa lui ghita impartite cu familia si cu vecinii din alte tari. Asta patriotism! Slava lui ghita! Altii, mari iubitori de agricultura, isi indeasa in bagaje seminte de patrunjel, de leusteam de pepeni și frunze de muscate (sunt din fereastra mamei, imi aduc aminte de mama). Simpatici sunt cei care isi iubesc atat de mult animalutele de companie, încât le iau cu ei…Da, cum sa lase acasa, singurel, frumusete de sarpe? Nu se poate! E si el mic si ii este frica sa ramana singurel acasă fara mami…Sau melcul, dragul de el, la cat de greu se misca, daca este cutremur si nu reuseste sa iasa la timp din casa, crapa ca prostul, asa, mai bine il iau stapanii cu ei in vacanta. La bagaj, fara costuri suplimentare, doar cu niste costuri legale pentru proprietarul melcului.
Orice ati decide sa puneti in bagaje, pe langa lucruri, nu uitati sa puneti cele mai importante ingrediente pentru ca vacanta voastra sa fie una faina. Putin curaj pentru a incerca sa vizitati locuri noi, mai putin cunoscute, sa cunoasteti oameni care au traditii diferite, sa gustati din bucataria altor popoare, sa imbratisati noi emotii si noi experiențe.
Impaturiti frumos niste bucurie! Fara bucurie, viata nu are niciun rost! Bucuria plecarii, a revederii oamenilor dragi, bucuria de a fi sanatosi si de a putea calatori. Sunt oameni care ar da orice sa poata iesi macar, pana la poarta si nu pot! Sunt oameni care, desi isi doresc din tot sufletul sa ii imbratiseze pe cei dragi, nu o mai pot face. Bucurați-va ca ii aveti alaturi pe cei dragi, bucurați-va ca puteti calatori spre noi zari! Sunteti foarte bogati!Sa nu uitati sa impachetati si mult umor, ingredientul care ne ajuta sa ne bucuram mai mult, mai profund de fiecare moment. Am invatat ca, in cele mai negre momente, o gluma poate face minuni. Macar pentru un moment, respiram, parca, mai ușor, iesim din zona suferintei care ne sufoca si traim putin altfel si, parca, pentru un moment, soarele ne mangaie sufletul, ala făcut bucati de dor, de durere, de doliu, de neputinta, de regrete, de prea multa iubire, de prea multa netraire.
Pe langa seriozitatea adultului preocupat de cazare, eventuala viza si alte detalii legate de vacanta, sa nu uitati sa luati cu voi si copilul interior. Este cel care va ajuta sa va bucurati pe deplin de o inghetata sau de o calatorie cu trenuletul, ala de jucarie. Uitat de multi dintre adulti, copilul interior va poate ajuta sa aveti o vacanta de vis. El va ghideaza, va da cate un ghiont unde sa va duceti, ce sa faceti, cum sa fiti mai mult in suflet si mai putin in minte, cum sa fiti mai mult copii si mai putin adulti. Nu uitati, de asemenea sa luati cu voi si multa pasiune! Este focul care da esenta vietii. Si nu ma refer doar la pasiunea erotica, ma refer la concept in sine. Cum, oare, v-ati bucura, pe deplin, de o calatorie daca nu ati avea pasiunea pentru calatorii? Cum v-ati putea bucura de o noapte petrecuta in desert, alaturi de beduini si de o cafea facuta la nisip daca nu ati avea in suflet pasiunea pentru aventuri? Cum ati putea, poate, sa va indragostiti la prima vedere daca va lipseste pasiunea? Pasiunea este riscanta? Si traversarea unei strazi este riscanta! Dar merita! La sfarsitul vietii plecam cu ceea ce am trait, cu ceea ce am iubit, am citit, am invatat, am vazut, am experimentat. .A, da! Mai plecam cu ceva, cu regretele riscurilor pe care nu am avut curajul sa ni le asumam. Si doare al dracului si pentru cel plecat si pentru cei care raman! O spun din experienta!
Stiu ca fiecare, atunci cand se intoarce din vacanta, isi doreste sa aduca cat mai multe lucruri, insa, oameni buni, decât sa va întoarceți cu multe lucruri in bagaje si cu sufletul gol, mai bine va intoarceti fara bagaje si cu sufletul plin de amintiri, de trairi, de experiente. Amintirile sunt banii nostri albi pentru zilele negre. Si iarasi vorbesc din experienta copilului care si-a pierdut bunicii, parintii si din perspectiva omului care si-a ingropat omul iubit. Amintirile sunt, mai ales in aceste momente, stalpii mei de rezistenta pe care imi sprijin durerea. Peste ani si ani, poate ca lucrurile fizice se vor pierde, se vor deteriora, se vor ingalbeni, dar amintirile vor ramane mereu in sufletele voastre! Fac parte din bagajul care ne va insoti in marea si eterna calatorie! Intr-o zi si noi vom deveni o amintire! Sa facem tot ce putem pentru a fi una frumoasa! Sa va fie sufletele si vacantele pline de iubire si de multe amintiri magice!
Acasa, 01.12.2022
Alexandra Mihaescu Goldstein
Fii primul care comentează