Views: 334
“Restul e tacere!” Hamlet de William Shakespeare
A tacea, tacere…Un verb, un substantiv, mii de emotii, de ganduri, de simtiri, de trairi! Tacere, cuvint cu rezonanta profunda in existenta noastra! Viata, taceri si taceri…Taceri care despart, taceri care ucid, taceri care vindeca, taceri care unesc!
Tacem atunci cand simtim atat de multe lucruri, dar, din pacate, nu le putem exprima! Tacem atunci cand intelegem foarte mult si nu mai are niciun rost sa verbalizam ceea ce intelegem, fie pentru ca suntem prea obositi, fie pentru ca ne dam seama ca degeaba am vorbi pentru ca, oricum nu am fi intelesi! Tacem pentru ca nu mai avem nimic de spus! Tacem pentru ca, orice am spune, nu am putea schimba nimic! Tacem pentru ca daca am vorbi, lumea intreaga s-ar schimba! Tacem pentru ca tot ce am spune s-ar intoarce, nedrept, impotriva noastra!
Tacem pentru ca esenta a tot ceea ce simtim nu se poate reda in cuvinte! Tacem pentru ca, oricum ne-ar sta trupul, sufletul ne este in genunchi! Tacem pentru ca, in jurul nostru, in loc de poduri, simtim mai multe ziduri! Tacem pentru ca, desi aproape fizic, ne simtim atat de departe de toti si de toate! Tacem si tacerea aceasta de gheata ne distruge mecanismul nostru intern, mecanismul nostru existential, ne impietreste gandurile si ne cocleste sufletul! Tacem si privim in gol filmul vietii noastre!
Tacem pentru ca ne este cald, bine si lumina in suflet! Tacem pentru ca limitarea cuvintelor ar distruge linistea din fiinta noastra! Tacem pentru ca intelegem si pentru ca simtim dincolo de cuvinte, dincolo de fapte! Tacem pentru ca sufletul nostru se simte implinit, iubit si ocrotit! Tacem pentru ca sufletele care se iubesc cu adevarat au un limbaj al lor, un limbaj plin de sens, un limbaj fara cuvinte! Tacem pentru ca ne simtim atat de aproape de omul iubit, de oaza noastra de dumnezeire si de frumos!
Tacem si tacerea aceasta ne vindeca temerile, dezamagirile, fricile, amintirile si neputintele! Tacem si prin aceasta tacere ne simtim atat de impacati cu noi, cu viata, cu omul iubit, cu tot ceea ce ne inconjoara! Tacem si prin tacere construim o lume noua, lumea noastra plina de curaj si speranta, lumea noastra sfanta in care ne refugiem cand viata da cu noi de pereti! Tacem pentru ca sufletul care ne iubeste cu adevarat stie sa citeasca printre randuri, printre ganduri, printre taceri! Tacem! Este liniste, suntem noi, suntem ACASA!
Tacem pentru ca tacerea este cel mai bun raspuns, sau poate singurul, pe care il putem oferi, de cele mai mai multe ori, un raspuns care ne zguduie sufletul, un raspuns care ne incalzeste intreaga fiinta, un raspuns ce vine, poate, prea devreme, prea tarziu sau la timp! Tacem si, in fiecare moment al vietii, depinde de noi sa facem diferenta intre tacerile care ucid, tacerile care vindeca, tacerile care despart si tacerile care unesc!
Alexandra Mihai,
Montreal, 14 Iunie, 2017
Acum am inteles….tacerea.multumesc
Cu mare drag si din tot sufletul! Daca materialul meu v-a ajutat, macar putin, atunci nu pot decat sa ma bucur sincer si din tot sufletul!
Niciodata nu am privit tacerea atat de frumos cum ai descris-o tu. Felicitari.
Va multumesc din suflet! Ma bucur ca, undeva, cumva sufletul dumneavoastra a rezonat cu franturile mele de ganduri!