Views: 448
“Ne intoarcem spre noi, cand ne pierdem în timp, inlauntrul clepsidrei plansul e vesnic. Ne intoarcem spre doi, in fiece anotimp, inlauntrul iubirii cu suflet statornic. Ne întoarcem mereu… tu si eu!” Adriana Weimer
In suflet, in gand sau intr-un loc, intotdeauna ne intoarcem acolo unde am lasat o parte din sufletul nostru! Ne intoarcem sa ne amintim, sa ne admiram curajul sau sa ne onoram temerile! Ne intoarcem in locurile unde am fost fericiti si binecuvantati si mergem acolo pentru a fi recunoscatori pentru tot ceea ce am trait, pentru tot ceea ce am invatat, pentru tot ceea ce ne defineste, ne intoarcem pentru a ne onora reperele esentiale ale vietii noastre! Ne intoarcem pentru a ne lua la revedere de la acele locuri pe care, candva, le-am numit acasa, si care acum sunt goale, dar inca pline de amintiri! Ne intoarcem pentru a ne reaminti cine am fost si cine suntem astazi! Ne intoarcem pentru a ne reaminti emotiile pe care le-am simtit, pentru a ne reaminti de agonia noastra divina, ne intoarcem pentru a ne resimti in siguranta, chiar daca este doar pentru un moment! Ne intoarcem, pentru ca, undeva in sufletul nostru ne dorim cu disperare sa ne simtim iubiti si apreciati, neconditionat, macar pentru inca o bataie de inima! Ne intoarcem pentru a ne confrunta cu iluziile noastre, pentru a ne plange durerea, pentru a ne retrai bucuria! Ne intoarcem, pentru ca stim ca fara acel loc, fara acel moment in viata noastra, lucrurile ar fi fost atat de diferite acum, iar noi, poate am fi fost cu totul altii! Ne intoarcem pentru a vedea aceleasi locuri cu ochi diferiti, pentru a ne raporta altfel la intreaga noastra existenta!
Scotocind printre amintiri cu maini tremurande si suflet inghetat, pentru o secunda, in mintea noastra, ne intoarcem la cei care au transformat lumea noastra interioara dintr-un paradis intr-un simplu desert! Ne intoarcem pentru a ne ierta, pentru a-i ierta si pentru a-i elibera din celula constiintei noastre! Pentru o secunda, ne intoarcem in inimile noastre catre cei pe care i-am iubit si care ne-au iubit, pentru a ne onora din nou emotiile, pe ale lor si pe ale noastre. Ne intoarcem, adanc in inimile noastre, pentru a reasculta cuvinte nespuse, pentru a resimti profund si naucitor tot ceea ce am simtit odinioara, si, mai ales, tot ceea ce, poate, nu am avut curajul sa simtim! Ne intoarcem in sufletele noastre pentru a onora partea divina din noi! Ne intoarcem in locuri si amintiri, ne intoarcem la oameni dragi, pentru a ințelege ca vietile noastre sunt suma tuturor acelor locuri, oameni si amintiri si ca vietile noastre nu pot fi separate de tot ceea ce am trait si am simtit, alaturi de toti cei pe care i-am iubit, de toti cei care ne-au iubit sau ne-au ranit! Ne intoarcem si, cu ochii sufletului, ne revizuim vietile, ne sarbatorim succesele si ne plangem esecurile! Ne intoarcem, pentru a tine, inca o data, aproape de sufletul nostru tot ceea ce ne-a facut fericiti, pentru a simti, inca o data, parfumul atat de cald si de cunoscut al vremurilor demult trecute, intr-o incercare disperata de a opri timpul, macar pentru o clipa, o clipa de eternitate, intr-un moment efemer, ce-si pune vesnic amprenta pe existenta noastra, ne intoarcem ca sa tinem aproape sau sa dam drumul…lacrimilor, amintirilor, prizonierilor din sufletul nostru, ingerilor din existenta noastra! Mereu ne intoarcem acolo unde este o parte din sufletul nostru!
Intotdeauna ma intorc la tine si la inima ta, pentru ca, doar acolo, imi gasesc lumina, puterea si fericirea! Intotdeauna ma intorc la ochii tai frumosi, pentru ca in ei gasesc, intotdeauna, intreaga semnificatie a vietii mele! Intotdeauna ma intorc ACASA, pentru ca, doar aici imi gasesc pacea, gasesc spatiul meu linistit si sigur! Intotdeauna ma intorc la amintirile noastre, pentru ca in ele imi gasesc toata viata, imi gasesc bucuria si puterea de a astepta si de a trai fiecare maine! Intotdeauna ma intorc la tine pentru ca tu esti eu, cea pe care am cautat-o toata viata, pentru ca doar tu esti prelungirea sfanta a tot ceea ce insemn eu, pentru ca tu si eu ne-am transformat intr-un sublim si etern noi datator de viata, intr-un noi, pe care insasi moartea este geloasa stiind ca nu ne poate birui, intr-un noi pe care anii nu au reusit sa ne piarda, intr-un noi, pe care curcubeele de foc ale vietii ne-au transformat in arhangheli de lumina, intr-un noi sfant, pe care viata ne poarta intr-un tango sublim al fluxului si refluxului, al plecarii si al revenirii spre tine, spre mine, spre mantuirea noastra vesnica!
Intotdeauna ma intorc in cel mai sfant pelerinaj din sufletul meu, spre tine, spre numele tau zidit pentru vecie in stalpii existenteti mele! Eu..intotdeauna ma intorc!
Alexandra Mihai,
Acasa, 28 Noiembrie, 2017
