Views: 154
“Mai târziu devenea prea târziu!” Octavian Paler
M-am întrebat întotdeauna ce este mai important, să iubești, să fii iubit, să ai comunicare foarte bună cu omul de lângă tine, să existe planuri, pasiuni și dorințe comune, să te mulezi unul pe sufletul celuilalt, să fii compatibil în gândire, principii, credințe, să te inspire, să îl/o inspiri, să simți că este totul pentru tine, să simți că, oriunde ai fi, orice ai face, oricâtă distanță fizică ar exista, omul tău drag trăiește în tine, respiră prin tine, să îi înțelegi tăcerea dincolo de cuvinte, să îți simtă neliniștea dincolo de zâmbet, să îi vindeci doruri și dureri doar prin simpla ta prezență, să îți mângâie sufletul și să îți șteargă lacrima cu zâmbetul lui, să îl simți frumos și curat în toată ființa ta, să simtă răcoarea mâinii tale pe fruntea lui prea plină de gânduri, de griji, să știi cu toată ființa ta că, orice s-ar întâmpla, vei fi acolo lângă el până la final, să știe cu fiecare respirație a existenței lui că viața lui se împarte între înainte și după tine și că, după tine, nu va mai fi nimeni și nimic…
Viața, prin situațiile pe care le-a adus în drumul meu mi-a dat răspunsul! Nimic nu este mai important decât să ai șansa sublimă de a-ți întâlni omul drag la timpul potrivit! Clipă sfântă sau clipă ratată, prea devreme sau prea târziu….Ce ironie! Întotdeauna am trăit în contratimp cu mine, cu tine, cu viața!
Alexandra Mihăescu,
Câmpina, 03.01.2023
Fii primul care comentează