Views: 207
“Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău”. – García Márquez.
Și dacă….Și dacă astăzi exiști în sufletul meu, în viața mea, în trăirile mele, în tot ceea ce însemn ca om și suflet este pentru că astăzi, am ales între a privi în urmă cu jale, cu suflet greu, cu durere, cu sufletul făcut bucăți sau a privi înainte cu un zâmbet, încă timid, cu dorința de a reînvăța să zâmbesc, să trăiesc în și cu lumină, cu iubire în suflet, cu nostalgia și demnitatea vremurilor și amintirilor trecute, cu un nou normal, pentru că aleg să scriu o pagină nouă în cartea existenței mele, pentru că tu, cumva, faci parte din ea! Cine s-ar fi gândit, că o poză, un simplu buna ziua și un zâmbet îți pot schimba poate chiar drumul vieții, sau dacă nu drumul vieții, ceva, acolo, adânc, în suflet?
Și dacă astăzi îmi dau voie să îmi arat vulnerabilitatea în fața ta este pentru că am învățat că numai fiind vulnerabili putem fi autentici! Suntem oameni, nu roboți. Și, încă o dată, merg împotriva educației primite! Chiar dacă știu că mă poți lovi fix unde mă doare mai rău, arătându-mi sensibilitatea și vulnerabilitatea în fata ta continui să fac acest lucru! Vreau să mă iubești pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce par! Vreau să respecți, să iubești și, poate, să porți în suflet un chip, un suflet autentic nu o mască! Și dacă astăzi te iubesc ca și când mâine nu ar mai exista, este pentru că, într-o zi mâine chiar nu va mai exista! Va exista doar ceea ce ne-am dat voie să trăim! Raiul amintirilor sau Iadul regretelor! Înălțimea splendidă a certitudinilor sau abisul întrebărilor fără răspuns!
Și dacă și poate și ce-ar fi dacă, cum ar fi dacă? Tu cum vrei să fii, tu ce alegi?
Alexandra Mihăescu
Câmpina, 01.01.2023
Fii primul care comentează