Views: 355
“Suntem ceea ce avem curajul sa fim!”Martin Heidegger
V-ati gandit vreodata ca singuratatea poate fi, pe langa o arma letala de distrugere a sufletului si un mare profesor? V-ati gandit, vreodata, ca singuratatea v-ar putea invata una dintre cele mai importante lectii de viata?
Multi ani, viata mea s-a impartit intre scoala, serviciu, prieteni si parinti. La inceput, singuratea, mai bine spus, lipsa unui partener mi s-a parut destul de grea, asta, pana intr-o zi, cand am invatat ca eu sunt partenerul pe care il caut! Suna ciudat, nu-i asa? Ei bine, da, eu sunt singurul om care ma poate face fericita sau nefericita, in orice moment si asta, deoarece eu sunt partenerul permanent, alaturi de care merg prin viata! Singuratatea m-a invatat ca, da, este minunat sa ai pe cineva langa tine, un om drag, caruia sa ii pese de sufletul tau, caruia sa ii faca placere sa te binedispuna, care sa faca acele gesturi care iti aduc lumina si bucurie in suflet, care sa iti spuna exact lucrurile pe care sufletul tau bun si frumos tanjeste sa le auda! Da, este frumos, atunci cand viata este impartita in doi si visele sunt impartite si ele la doi, dar, oare, ce facem atunci cand, dintr-un motiv sau altul, suntem singuri si nu avem langa noi un om drag care sa ne vorbeasca de la suflet la suflet, un om drag care sa ne faca sa radem, un om drag care sa ne faca fericiti? Ce facem? Cadem in abisul disperarii, cadem in patima blamarii a vietii si a lui Dumnezeu, cadem in pacatul plangerii de mila, cadem in deznadejdea innecata in alcool, in substante nocive sau comportamente toxice, cadem, prabusiti de durere, in tubul cu pastile, crezand, eronat, ca nimeni nu ne iubeste, ca nimeni nu are nevoie de noi, cadem sau…sau, poate privim singuratatea dintr-o alta perspectiva?
Singuratatea m-a invatat sa nu depind de nimeni pentru a fi fericita, m-a invatat ca eu pot, in orice moment, prin gandurile pe care le am, prin discutiile pe care le am cu mine, in mintea mea, prin actiunile mele sa aleg sa fiu sau sa nu fiu fericita! Singuratatea m-a invatat ca pot, oricand, sa ma fac, singura, fericita, asta insemnand ca, eu pot, oricand, sa ascult muzica mea preferata, sa dansez, sa citesc o carte frumoasa, sa ma plimb prin locurile care imi fac placere, sa fac toate acele lucruri care imi bucura sufletul, ca pot sa ies si sa ma bucur de viata, de un rasarit de soare, de un vin, de o ciocolata, sau de un zambet de copil, ca pot sa ma plimb prin ploaie si sa rad, ca pot sta pe plaja si sa admir valurile si pescarusii, ca imi pot indeplini cele mai dragi vise!
Viata m-a invatat ca oamenii asa cum vin, la fel de bine, pot pleca! Am invatat ca nu este nimeni obligat sa ma faca pe mine sa rad, am invatat ca nimeni nu este obligat sa poarte pe umeri responsabilitatea fericirii mele! Am invatat ca, intr-o relatie sunt doi oameni independenti, care se completeaza reciproc, care se bucura impreuna de tot ceea ce le ofera viata! Am invatat ca, atunci cand simti, permanent, obligatia de a-l face fericit pe cel de langa tine, obosesti…Obosesti sufleteste si, astfel, intervine frustrarea, frustrarea ca nu mai esti capabil sa oferi la standardele auto-impuse si, de aici, incepe tragedia, incep reprosurile, incep tacerile, incep regretele, incepe suferinta!
Lectia pe care mi-a servit-o singuratatea, m-a ajutat enorm in relatia cu mine, cu viata, cu sufletul meu drag, care stie ca, atunci cand el este ocupat, cand el este plecat, cand se retrage in momentele lui de creativitate sau cugetare, eu sunt linistita, sunt implinita, sunt fericita, asa cum si el, atunci cand eu nu sunt langa el, cand stau si scriu si raspund celor care imi scriu, cand simt nevoia sa stau cu prietenele mele la povesti, el este fericit, este pe deplin impacat sufleteste si asta face totala diferenta in casa si in relatia noastra, pentru ca totul este facut din placere si nu din obligatie, pentru ca si eu si Aaron stim si intelegem ca doar noi suntem responsabili pentru tot ceea ce simtim, in fiecare moment, in fiecare zi!
Singuratea, ca orice alt lucru, este o moneda cu doua fete si, depinde doar de noi asupra careia vrem sa ne concentram atentia! Singuratatea ne poate dobora sau ne poate ridica, depinde doar de noi ce anume alegem! Alege-te pe tine, suflet minunat!
Alexandra Mihai,
Montreal, 24 Octombrie, 2017
