Views: 786
“Urmeaza-ti visul indiferent de ce spun cei din jurul tau. Nu te da niciodata batut pentru ca singurul lucru care sta in calea ta esti chiat TU!” Marta Popescu
Pe Dacian l-am cunoscut cu multi ani in urma, atunci cand mi-am facut curaj sa imi urmez pasiunea mea de a canta. Dacian canta, ca si mine, in formatia liceului. Era tobosar si inca unul excelent! Anii au trecut, perioada faina a liceului s-a terminat, iar noi am plecat pe drumurile noastre. Eu am plecat la Facultatea de Jurnalism, aleasa de mine, dupa un razboi crancen cu toti ai mei, care ar fi dat orice numai sa ma vada avocata, iar el a urmat Academia de Studii Economice, sectia Finante-Banci, sectie aleasa nu de el ci, mai mult impusa de tatal lui care, pe vremea aceea era directorul unei banci renumite din Romania. Baiat foarte inteligent si silitor, Dacian a terminat, cu brio, facultatea, dar, undeva, cumva, cea mai mare parte a sufletului sau a ramas acolo, pe scena, langa tobele lui dragi, langa publicul cald care il primea, mereu, cu ovatii si cu multa bucurie, acolo, langa colegii lui de trupa, care, fiind mai curajosi decat el si-au urmat chemarea sufletului si au facut ceea ce simteau, adica muzica!
Dusi de vremuri, de scoala, de responsabilitati, de drumurile noastre, nici eu si nici Dacian nu am mai reusit sa ne mai vedem si sa mai cantam, asa cum o faceam demult, dar, iata ca, viata ne-a facut sa ne revedem, la o petrecere, chiar inainte de plecare mea in Canada. Din barbatul frumos cu suflet luminat si zambet cald, Dacian ajunsese o mana de om, trist, indurerat si imbatranit cu 20 ani. Ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca este acelasi om care, cu doar cativa ani in urma era sufletul evenimentelor organizate de liceu si liderul nostru de suflet!
M-a vazut si s-a indreptat spre mine cu pasi sovaielnici si privirea pierduta undeva printre amintiri, regrete si tradare de sine…I-am zambit, cald, ca unui copil batut de soarta! Stiam ce il macina!Intelesesem, dincolo de cuvinte, durerea imensa din sufletul lui, o durere muta la exterior, dar care facea ravagii in interior!
-Tu ai reusit, mi-a spus fara nicio alta introducere….Eu…eu am esuat lamentabil!
-Nu, nu ai esuat deloc, ai facut doar un mic ocol, un ocol care ti-a servit o lectie importanta, i-am raspuns cu o sinceritate periculoasa!
– Hm…si cam care ar fi lectia?
-Lectia tradarii de sine, care este cea mai inalta tradare! Intotdeauna facem tot ceea ce putem sa nu ii tradam pe ceilalti si ne tradam pe noi, ca si cum noi am fi cantitate neglijabila si uitam ca viata se razbuna, mai devreme sau mai tarziu si toate aceste tradari de sine se vor intoarce impotriva noastra! Stii, Dacian, noi oamenii suntem propriul nostru Iisus si/sau propriul nostru Iuda si, de la nastere si pana la moarte, viata noastra penduleaza intre a fi propria noastra salvare sau vesnicii nostri tradatori! Cand ne onoram sufletul suntem Iisus, cand ne semnam cu mana noastra sinuciderea sufleteasca suntem Iuda, indiferent daca vorbim despre viata profesionala, relatii de familie, relatii de prietenie, de afaceri sau de orice altceva! Inceteaza, te rog, sa te mai tradezi! Dacian, Dumnezeu te-a trimis pe lumea asta cu un har, cu o misiune sfanta, aceea de a canta, de a face muzica, de a aduce bucurie oamenilor, de a-i ajuta sa isi inalte spiritul la auzul melodiilor compuse de tine, de a raspandi arta, sensibilul si frumosul, de a aduce armonie! Stii, viata este darul lui Dumnezeu pentru noi, cum o traim este darul nostru facut lui Dumnezeu! Nu-ti bate joc de harurile tale, stie Dumnezeu de ce ti le-a dat!
-O da…..mai ales armonie, a spus el cu ironie! Sa le spui asta si celor din familia mea care imi spun ca muzica mea este doar o pierdere de timp, o imaturitate crasa, o prostie, un zgomot inutil, un mare fel de a crapa de foame…
-Mda…regret sa te informez, dragul meu coleg, dar parerea familiei tale, cu tot respectul pentru ea, nu ma intereseaza si nu te defineste. Important este ce si cum simti tu! TU esti singura autoritate din viata ta, nu mama ta, nu tatal tau, nu pisica, nu catelul, ci TU!
-Vezi, asta este diferenta dintre noi. Tu ai crezut in drumul tau si nu ai abdicat de la ceea ce iti spunea sufletul sa faci, pe cand eu, poate din lasitate, poate din frica, poate dintr-o mare neincredere in mine, am ales sa imi construiesc viata in functie nu de ceea ce mi-am dorit, ci, din pacate, in functie de ceea ce mi s-a trasat de catre familie! Poate ca daca aveam si eu curajul tau de a spune NU, clar si raspicat, astazi viata mea ar fi fost cu totul alta! Da, am un serviciu foarte bun, un salariu mai mult decat decent, o casa faina, imi permit niste excursii frumoase in fiecare an, sunt bine vazut in societate, DAR…..DAR….eu NU TRAIESC, eu DOAR SUPRAVIETUIESC si asta face marea diferenta!
-Niciodata nu este prea tarziu sa o iei de la capat, sa visezi noi vise, sa incepi noi proiecte, sa atingi alte teluri, sa crezi in tine, in drumul tau, in menirea ta, in ceea ce simti in fiecare celula a fiintei tale! Inceteaza sa te mai gandesti ce zic ai tai, ce zic vecinii, ce zic prietenii sau dusmanii! NIMENI, intelegi, NIMENI nu stie, cu adevarat, ce si cum simti, pentru ca numai TU esti in capul tau, in gandurile tale, in sufletul tau, in tacerile tale, in nelinistile tale! Oamenii te vor sfatui, asa cum vor crede, de la nivelul lor de perceptie si de intelegere al vietii, te vor sfatui prin prisma limitarilor si a fricilor lor, prin prisma frustarilor sau a implinirilor lor, prin prisma esecurilor sau a realizarilor lor, prin prisma realitatii lor care nu este si realitatea ta, in functie de tribul sufletesc din care fac parte! Mergi pe drumul tau cu capul sus, cu incredere si cu speranta, cauta sa ai in jurul tau oameni frumosi sufleteste care gandesc ca tine, care inteleg pasiunea ta, care te sustin neconditionat, care vor sa te vada pe cele mai inalte culmi ale fericirii si ale succesului, care cred in tine mai mult decat crezi tu in tine, care stiu sa asculte ceea ce ai de spus nu cu urechile, ci, mult mai important, cu sufletul, care au parcurs ca si tine o Golgota sufleteasca, care iti pot da puterea de a invata sa spui da si sa spui nu, care sa aprecieze din tot sufletul ceea ce creezi, care sa fie o permanenta sursa de inspiratie si de lumina, de liniste, de caldura sufleteasca, de dezvoltare personala, care sa te ajute sa iti regasesti propria forta creatoare! Daca tot simti nevoia de validare externa, ai grija din partea cui astepti aceasta validare; o astepti din partea celor care au facut ceva fain in viata, care au avut, macar, curajul, sa incerce ceva, sau o astepti din partea celor care au stat toata viata si doar au criticat, dar care nu avut niciodata curajul sa isi urmeze visele! Ai mare grija in validarea cui te increzi! Oamenii care nu au nicio pasiune, care nu stiu sa aprecieze arta si frumosul vor face tot posibilul sa te descurajeze, sa te intoarca din drumul tau! Lasa-i in ignoranta lor, imbratiseaza-i si spune-le ca stii cat de grea este viata pentru un orb! Lasa-i si asculta de vocea TA, nu de vocea lor! Dacian, esti la o decizie distanta de a-ti schimba intreaga viata! Fa tot posibilul sa mori cu multe amintiri nu cu multe regrete! N-as vrea sa ne reintalnim peste ani si ani si sa iti vizitez, iar, cimitirul din suflet!
-Mda…..am inteles! Iti multumesc, Alex, pentru acest dus rece! Mi-a prins foarte bine!
-Inghetat vrei spui, ca asta numai dus rece nu a fost….Ma pregatesc, incet, incet sa intru in spiritul iernii canadiene!
-Sa iti fie bine, fata draga si nebuna, oriunde te-ar duce viata!
-Multumesc, numai ca viata nu ma duce, asa, ca pe un fulg, unde vrea ea, ci, ma duce unde ALEG EU! Viata nu ni se intampla pur si simplu, viata este un lung sir de decizii, asumate sau nu! Ai grija de tine! Bafta maxima! Sa ne vedem pe scena!
-Sa ne vedem pe scena…..
Am plecat lasand in urma mea, un om care zambea sincer si care parea ca se dezmorteste dintr-un somn greu, o pereche de ochi mai luminosi, o privire destinsa si o sclipire de suflet, un spirit bun regasit cu el insusi intr-o poveste de viata, am lasat o raza de speranta aprinsa intr-o inima inghetata, o poveste de suflet si o lectie de viata, o oaza de liniste si de curaj!
La 4 luni dupa plecarea mea in Canada, Dacian imi scria cu bucurie ca si-a refacut trupa si ca a inceput sa aiba spectacole atat in tara, cat si in strainatate! In sfarsit, Dacian era, iarasi, omul cu voce de inger si privire de foc omul viu care, prin muzica lui, daruia publicului tot ceea ce avea mai bun si mai frumos in el, sufletul minunat, care, in sfarsit, isi onora menirea!
Alexandra Goldstein,
Acasa, 1 Ianuarie, 2018
Fii primul care comentează